Izvorul Tămăduirii. Semnificaţia sărbătorii și tradiții la creștin-ortodocși
Izvorul Tămăduirii este una dintre cele mai importante zile din calendarul ortodox, fiind celebrată în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată, imediat după Paște. Este o zi dedicată Maicii Domnului și puterii vindecătoare a harului divin.
Originea sărbătorii datează din secolul al V-lea, în timpul împăratului bizantin Leon I cel Mare.
Sărbătoarea se referă la vindecarea unui orb de către Fecioara Maria. Maica Domnului l-a sfătuit pe împărat să-l ducă pe nefericit să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol, pentru ca acesta să-şi poată recăpăta vederea. Pe acel loc, împăratul Leon a ridicat o biserică, aceasta primind hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Tradiția s-a răspândit în întreaga lume ortodoxă, iar ziua a fost consacrată ca sărbătoare închinată Maicii Domnului și apei sfințite cu puteri vindecătoare.